miercuri, 10 februarie 2010

Scrisoare pentru acasă


Ce sărmani i-am regăsit pe oameni, şi în acelaşi timp ce buni şi frumoşi sunt, simpli şi mai frumoşi decât oricine. Dumnezeule câtă frumuseţe este în simplitate, îmi era tare dor de căldura lor, de dormitul cu mama, de sentimentul că acolo nu ţi se poate întâmpla nimic rău, oricâţi câini răi ar fi pe lumea asta, oricâţi oameni rău-voitori ar fi...acolo eşti în siguranţă..pentru totdeauna! Ah ce dor mi-a fost să mă cert cu câinele meu, să cedez şi să dorm strâmb toată noaptea doar ca să doarmă ea pe pernă, să o văd pe sora mea în fiecare dimineaţă, să le fac cafeaua, să fumăm nişte ţigări până spre după-amiază vorbind despre "X" sau "Y", despre mine, despre ei, despre bine, despre rău, despre ce o să facem. Discuţii interminabile, apoi să luăm masa împreună şi să ne bucurăm de fiecare dată... "ce bine mamă, că suntem mai mulţi la masă!" Ah, ce sentiment de bine mă încearcă,ce sentiment de "refresh" mă cuprinde în fiecare dimineaţă acasă! Aceeaşi zăpadă pe care am lăsat-o acum o lună, şi totuşi aceeaşi oameni mai apăsaţi de griji. Dă-mi Dumnezeule putere să le dau bucurie în vieţile lor, şi ţine-i lângă mine pentru totdeauna! Îţi multumesc Doamne că mi i-ai dat!